Viața de mamă!

Influențează alăptarea prelungită, pofta de mâncare a copilului?

Posted on in Viața de mamă!

Andres a fost alăptat până la un an și șapte luni. Din momentul în care a început diversificarea, imediat după vârsta de 6 luni, nu a fost atras de mâncare. Țiți era baza. Mai toată lumea din jur îmi spunea că din cauza laptelui el nu mănâncă mâncare solidă, că laptele îi umflă stomăcelul și nu mai vrea altă mâncare, că îi e mai ușor cu țiți sau că laptele nu mai e la fel de bun după vârsta de 6 luni și ar trebui să mai răresc alăptatul. Mituri și iar mituri.

Am considerat întotdeauna că laptele matern e bun în orice perioadă a sugarului. De fapt el își schimbă compoziția în funcție de vârsta și nevoile sugarului.

Am făcut chiar și un test. Într-o perioadă în care Andres era bolnăvior am muls lapte și am descoperit că acesta avea cu totul o altă culoare și consistență față de o perioadă anterioară în care Andres era complet sănătos.

Perioada de alăptat s-a încheiat din cu totul alte motive și nici de cum din cauza faptului că Andres nu prezenta un interes pentru mâncarea solidă.

Așa că de la 1 an și 7 luni a început ”problema” noastră cu mâncarea. Dacă până atunci Andres avea necesarul de nutrienți din laptele matern, din momentul înțărcării, el trebuia să-și ia necesarul de vitamine și proteine din mâncare.

De-a lungul timpului, Andres a trecut prin diverse perioade; perioade în care mânca relativ bine și perioade în care ne întrebam cu ce trăiește?!

Acum are aproape 4 ani și de ceva timp și-a format un prost obicei. Mănâncă doar dacă e ajutat. Parcă ar fi o rățușcă ce e pusă la îndesat. Deci, dacă îl ajutăm noi, el mănâncă tot din farfurie, dar dacă e lăsat singur, mănâncă doar dacă îi atragem atenția că ar fi cazul să mai ia o furculiță/lingură de mâncare.

Uneori mă consolez singură și îmi spun că fiecare mănâncă atât cât are nevoie, însă sunt zile în care Andres parcă trăiește cu aer. Dacă nu i-aș pune să mănânce el nu ar cere niciodată de mâncare, eventual ceva bun (a se înțelege prin ceva bun=ceva dulce), da, dar în nici un caz mâncare.

In ciudat acestui fapt, nu am dat niciodată vina pe alăptare. Faptul că a fost alăptat destul de mult, aș putea spune (un an și șapte luni e o perioadă suficient de lungă); îmi dă voie să cred că laptele matern i-am creat un scut de protecție și o imunitate ridicată în fața diverselor boli, astfel Andres luptă mult mai ușor cu boala.

Ca să răspund la întrebarea adresată în titlu, cred cu tărie că alăptarea nu influențează pofta de mâncare a copilului. Fiecare persoană este unică, drept urmare, pofta de mâncare a unui om, diferă de pofta de mâncare a altui om.

Voi, ce părere aveți despre acest subiect?

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *